FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară și se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu]. Vezi definitia »

HIPOTIMÍE, hipotimii, s. f. (Med.) Diminuare a tonusului afectiv (în stările depresive). – Din fr. hypothymie. Vezi definitia »

TRANSCULTURÁȚIE s. f. trecere de la o formă de cultură inferioară la alta superioră prin contact și adaptare. (< engl. transculturation) Vezi definitia »

COPULÁȚIE s.f. (Liv.) Împreunare, împerechere (la animale); împreunare sexuală; coit. [Gen. -iei, var. copulațiune s.f. / cf. fr. copulation, lat. copulatio – reunire]. Vezi definitia »

MALFORMÁȚIE s.f. Viciu de conformație congenitală. [Gen. -iei, var. malformațiune s.f. / < fr. malformation, cf. lat. malus – rău, formatio – alcătuire]. Vezi definitia »