REGÉNT, -Ă, regenți, -te, s. m. și f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ținând locul monarhului în timpul unei regențe. – Din fr. regent, lat. régens, -ntis. Vezi definitia »

REMITÉNT, -Ă adj. (Med.; despre boli) Care scade în intensitate în anumite intervale. ♦ Care poate fi remis, este remis. // s.m. și f. (Jur.) Autor al unei remisiuni. [< fr. rémittent]. Vezi definitia »

PUBESCÉNT, -Ă adj. 1. (Despre frunze, tulpini etc.) Acoperit cu peri mici ca un puf. 2. (Liv.) Care intră în pubertate. [< fr. pubescent, cf. lat. pubescens]. Vezi definitia »

CANTONAMÉNT, cantonamente, s. n. 1. Staționare vremelnică (a unor unități militare) într-o localitate, în afara cazarmei; loc unde sunt instalați cei cantonați. 2. Loc de cazare special amenajat și perioada de timp în care o echipă sau un lot de sportivi se pregătesc în comun (în vederea participării la o competiție de amploare). – Din fr. cantonnement. Vezi definitia »

TITUBÁNT, -Ă adj. cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; tremurător. (< fr. titubant) Vezi definitia »