șulár (-re), s. n. – Însăilare. – Var. șulai. Origine incertă, probabil de la sulă. După Scriban, din sl. silo „sulă”. În Munt. și Mold. de sud. Vezi definitia »

MULTIFILÁR, -Ă adj. (despre circuite) cu mai multe fire. (< fr. multifilaire) Vezi definitia »

TUBÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la trompele lui Eustache. [Cf. fr. tubaire]. Vezi definitia »

SĂPONÁR s. m. v. săpunar². Vezi definitia »

VĂCÁR, văcari, s. m. 1.Persoană care duce la păscut și păzește vacile. 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropierea Carului Mare. – Lat. vaccarius. Vezi definitia »