fắră prep. – 1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ține seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. Lat. fŏrās (Pușcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. făr ar putea reprezenta lat. foris. Cf. și afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărărelege, s. f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire). Vezi definitia »

ARGEȘEÁNCĂ, argeșence, s. f. Femeie născută și crescută în județul Argeș. ♦ Locuitoare din județul Argeș. – Argeșean + suf. -că. Vezi definitia »

watt-óră (watt-o-) s. m., g.-d. art. wáttului-óră; pl. wați-oră; simb. Wh Vezi definitia »

hazáică (hazáici), s. f. – Gospodină. Rus. chozĕiskiĭ „de casă”. În Mold. Trebuie să provină din aceeași sursă hozate, s. n. pl. (Trans., unelte), chiar dacă nu se cunoaște etimonul imediat (după Candrea, din mag. hozatal „transport”). Vezi definitia »

PÚRJĂ s.f. (Tehn.) Deschidere în partea de sus a celulelor unui balast la un submarin prin care iese aerul sau apa. [< fr. purge]. Vezi definitia »