Definita cuvantului durea
dureá (-dor, durére), vb. – A chinui, a face rău. – Mr. dor, durută, dureare, megl. doari, istr. dǫre. Lat. dǒlĕre (Cihac, I, 78; Pușcariu 543; Candrea-Dens., 525; REW 2721), cf. it. dolere (mil. dori), prov., sp. doler, v. fr. doloir, port. doer. Cuvînt general folosit (ALR, I, 139). Der. durere, s. f. (chin, suferință), cf. Șeineanu, Semasiol., 186; duroare, s. f. (înv., durere; înv., reumatism), din lat. dǒlōrem (Pușcariu 562; REW 2724), cuvînt care supraviețuiește în mr.; dureros, adj. (care provoacă durere), de la durere cu suf. -os (după Pușcariu 553 și REW 2725, din lat. dǒlorosus al cărui rezultat normal, dururos, a dispărut, dar apare în sec. XVII și în mr.); îndurera, vb. (a întrista, a mîhni, a produce durere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu durea
șalamangeá (-éle), s. f. – Țesătură orientală fină. – Var. șalamagea. Tc. șam-alacasi „mătase de Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 286). Înv. Vezi definitia »
ÎNCÁLTEA adv. (Reg.) Cel puțin, măcar, barem. [Var.: încálte, încáilea adv.] – Incă + alta. Vezi definitia »
ÎMBROBODEÁ, îmbrobodele, s. f. (Reg.) Broboadă. – Din îmbrobodeli (pl. lui îmbrobodeală). Vezi definitia »
IDEÁ, ideez, vb. I. Tranz. (Livr.) A imagina, a concepe scheme, planuri etc. care urmează să fie aplicate. [Pr.: -de-a] – Din it. ideare. Vezi definitia »
BOLDEȘTI-GRĂDIȘTEA, com. în jud. Prahova; 2.325 loc. (1991). Expl. de petrol. Centru viticol. Vezi definitia »