Definita cuvantului durd
durd (dúrdă), adj. – Rotofei, rotund. Mag. durda (Cihac, II, 105; Iordan, BF, VII, 252). Cuvînt rar. – Der. durdă, s. f. (femeie dolofană; buzdugan; pușcă); durduliu, adj. (rotofei). – Cf. durduca.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu durd
STINDÁRD, stindarde, s. n. 1. Steag, drapel. ◊ Expr. A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanșa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. Fig. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. – Din it. stendardo. Vezi definitia »
MONOCÓRD, -Ă, monocorde, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale; adesea substantivat) Care are o singură coardă; care vibrează într-un singur ton. ♦ Fig. (Despre opere literare, artistice) Monoton, inexpresiv. 2. S. n. Străvechi instrument muzical cu o singură coardă. [Pl. și: (2) monocorduri] – Din fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord. Vezi definitia »
PISTÁRD, pistarzi, s. m. Ciclist specializat în concursuri pe pistă, pe velodrom. – Din fr. pistard. Vezi definitia »
PISTÁRD s.m. (Sport) Ciclist specializat în concursuri de pistă, de velodrom. [< fr. pistard]. Vezi definitia »
SALONÁRD, -Ă I. adj. de salon. II. s. m. f. (peior.) om de lume, monden, care frecventează saloanele. (< fr. salonnard) Vezi definitia »