ÓRGĂ s. f. 1. instrument muzical complex, cu claviatură, bazat pe un sistem de tuburi sonore, în care sunetele se produc prin trecerea unui curent de aer sub presiune. ♦ ~ de lumini = a) set de becuri diferit colorate, cu aprindere și intensitate comandate electronic. b) totalitatea dispozitivelor de comandă a aparatelor de iluminat într-o sală de spectacol, într-un platou de filmare sau de televiziune. 2. ~ geologică = ansamblu de coloane verticale în unele roci, prin fisurare. ◊ susținerea unei lucrări miniere subterane cu stâlpi așezați unul lângă altul. (< fr. orgue) Vezi definitia »

ROSPÍSCĂ s. f. (Înv.) Chitanță, dovadă. – Din rus. raspiska, ucr. rozpyska. Vezi definitia »

DIMINECIOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui dimineață. [Var.: diminicioáră s. f.] Vezi definitia »

SPOROPLÁSMĂ s. f. protoplasmă a sporului. (< fr. sporoplasme) Vezi definitia »

surzuiálă, surzuiéli, s.f. (înv. și reg.) agonisire, câștig; bun adunat prin agonisire. Vezi definitia »