TRÍPOLI s.n. Diatomit. [Pron. -po-li. / < fr. tripoli]. Vezi definitia »

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelíse, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă Vezi definitia »

PÂRJOLÍ, pârjolesc, vb. IV. 1. Tranz. A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge. 2. Tranz. (Adesea fig.) A arde, a mistui în flăcări o ființă. 3. Intranz. (Despre soare) A încălzi peste măsură; a arde, a dogorî. 4. Tranz. (Despre soare) A ofili, a veșteji, a usca din cauza arșiței prea mari. – Din magh. pörzsölui. Vezi definitia »

HALÍ, halesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A mânca (repede și cu lăcomie). – Din țig. halo. Vezi definitia »

potolí (potolésc, potolít), vb. – 1. A calma, a tempera, a liniști. – 2. A stinge, a reduce. – 3. A stăvili, a domoli, a încetini. – 4. (Refl.) A se stăpîni, a se reține. Sl. potuliti „a pune de acord, a împăca” din toliti „a se potoli” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 426). – Der. potoleală, s. f. (liniștire, calm); potolitor, adj. (liniștitor, calmant); nepotolit, adj. (neliniștit). Vezi definitia »