HÁOS s.n. 1. Stare de neorganizare în care presupuneau cei vechi că se afla materia înainte de apariția universului cunoscut de om. 2. (Fig.) Neorânduială, neorganizare, dezordine. [Pron. ha-os, var. caos, chaos s.n. / < gr. chaos, cf. fr. chaos]. Vezi definitia »

nemuriciós, nemuricioásă, adj. (înv.) care nu moare niciodată; nemuritor. Vezi definitia »

ogrinjós, -oásă, ogrinjóși, -oáse, adj. (reg.) (fân) cu multe cotoare. 2. slab, sfrijit. Vezi definitia »

UMEDÓS, -OÁSĂ, umedoși, -oase, adj. (Rar) Umed. [Var.: umezós, -oásă adj.] – Din umed + suf. -os. Vezi definitia »

PUTURÓS, -OÁSĂ, puturoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit. 2. Adj., s. m. și f. (Om) leneș, trândav. 3. S. f. (Bot.) Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu inflorescență deasă; (reg.) cerențel, ridichioară (Diplotaxis tenuifolia). – Putoare + suf. -os. Vezi definitia »