CROÁMPĂ, croampe, s.f. Cartof; regionalism din Transilvania, etimologie din limba maghiară (krumpli). Vezi definitia »

NĂGÁRĂ s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetației din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste și spicul cu fire lungi și aspre (Stipa capillata). 2. (Reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [Var.: negáră s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

smídă (-de), s. f. – 1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar. – Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens). Vezi definitia »

ELECTROTÉHNICĂ s.f. – V. electrotehnic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

CETIOÁRĂ, cetioare, s. f. Diminutiv al lui cetină; cetiniță. [Pr.: -ti-oa-] – Cetină + suf. -ioară. Vezi definitia »