șniuc, s.n.(reg.) tabac (pentru prizat); tutun. Vezi definitia »

HĂBĂÚC, -Ă, hăbăuci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna. [Formă gramaticală: (adverbial, în expr.) hăbăuca] – Contaminare între magh. dial. habóka și năuc. Vezi definitia »

tutulúc, -ă, tutulúci, -ce, adj. (reg.) prostănac. Vezi definitia »

buciúc (buciúcuri), s. n. – Steag, drapel turcesc. – Var. bunciuc. Tc. bu(n)çuk (Șeineanu, III, 29), cf. rus. bunčuk. Vezi definitia »

Suc care a inceput sa fermenteze, care este putin fermentat. De aici si cuvantul de „Mustit” Vezi definitia »