VĂLĂTUCÍ, vălătucesc, vb. IV. Tranz. A clădi pereți din vălătuci (2). – Din vălătuc. Vezi definitia »

BOLBÓCI, s.m.pl. 1. Denumire populara de loc în munții Bucegi, Leaota, între Zãnoga si Padina, în drum spre Mânãstirea Peștera. Vezi definitia »

perecí, perecésc, vb. IV refl. (reg.) a se contrazice, a se certa (cu cineva). Vezi definitia »

haráci (haráciuri), s. n. – Tribut; mai cu seamă cel plătit de Principate imperiului turc, din sec. XV pînă in sec. XIX, cu puține întreruperi. – Mr. hărace. Tc. harac (Roesler 606; Șeineanu, II, 206; Ronzevalle 589, cf. ngr. χαράτσι, alb., bg. harac, mag. harács. – Der. haracciu, s. m. (strîngător de biruri), din tc. haracci; hărăcer, s. m. (perceptor), ambele înv. Vezi definitia »

pulifrici, pulifrici s. m. (peior.) individ neînsemnat. Vezi definitia »