trăscănit, -ă, trăscăniți, -ite adj. beat. Vezi definitia »

mărgărít (mărgăríte), s. n. – 1. Perlă. – 2. Plantă (Loranthus europaeus). – Var. mărgărint. Ngr. μαργαρίτης (Candrea; Scriban), cf. bg., sb. margarit. Este cuvînt identic cu mărgăritar, s. n. (perlă, plantă; Loranthus europaeus, Convallaria maialis), mr. mărgăritar(e), din ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), cf. alb., bg. margaritar. – Der. mărgăritărea, s. f. (iris). Mărgărită (var. margarită), s. f. (margaretă, Chrysanthemus leucanthemum), din fr. marguerite, a fost apropiat fonetic de mărgăritar. Cf. mărgea. Vezi definitia »

CROHMĂLÍT, -Ă, crohmăliți, -te, adj. (Reg.) Scrobit. ♦ Fig. Rigid, bățos, țeapăn. [Var.: crohmolít, -ă adj.] – V. crohmăli. Vezi definitia »

schimnicít², schimnicítă, adj. (pop.) care duce o viață de schimnic, retrasă, izolată de lume; pustnicit, sihăstrit. Vezi definitia »

OSTENÍT, -Ă, osteniți, -te, adj. (Înv. și pop.) Obosit, trudit, istovit, extenuat. ♦ Care denotă oboseală. – V. osteni. Vezi definitia »