BANC² s. n. 1. postament, suport care susține o mașină-unealtă. 2. masă de atelier pe care se fixează piesele de prelucrat. 3. instalație pentru încetarea puterii motoarelor. 4. scândură transversală la bărci, ca scaun pentru cei care trag la rame. (< fr. banc) Vezi definitia »

RUNC, rúncuri, s. n. Loc despădurit sau lăzuit întrebuințat ca pășune sau ogor; poiană în pădure la munte, curătură (1). (din lat. runcus; cf. lat. runcatio) [def. DLRLC] Vezi definitia »

șpanúnc s.n. (reg.) operație de strângere cu lanțul a butucilor încărcați în teleagă. Vezi definitia »

ZĂSTẤNC, zăstấncuri, s. n. (Var., Olt.) Zăstimp. Vezi definitia »

podlânc, podlânci, s.m. (reg.) toc de piele atârnat la șa, în care se ține pistolul; cobur. Vezi definitia »