susái (-i), s. m. – Plantă (Sonchus oleraceus, S. Asper, S. arvensis, S. palustris). Sl. susati, susą „a suge”, susŭ „țîță”, pentru să produce un suc alb asemănător laptelui, cf. și numele său fr., laiteron. Legătura cu rus. susak „plantă” (Cihac, II, 381) este incertă. În schimb, rus. susaj (Pascu, R. critică, 1938, 110; Scriban) pare să provină din rom. După Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, urmat de Philippide, II, 735, este cuvînt dacic, legat de alb. susaljë „zurro”. După Candrea, din sb. sisaljka „mamelon”. Vezi definitia »

năplái, s.n. (reg.) 1. căldură mare, arșiță, zăpușeală, zăduf. 2. sufocare (din cauza căldurii), năplăială. Vezi definitia »

ALTAI, sistem muntos în Asia central-estică, la hotarul C.S.I. cu Mongolia și China; divizat în Altaiul Înalt (C.S.I. și Mongolia) și Altaiul Mongol. Lungime: 2.000 km; alt. medie: 1.500-2.500 m; alt. max.: 4.506 m (vf. Beluha). Numeroși ghețari. Zăcăminte auroargintifere, polimetalice și de min. de fier. Vezi definitia »

SPIRÁI, spiraiuri, s. n. Capac cu geamuri construit în puntea unei nave (uneori înclinat și protejat cu grilaje), care servește la luminat și la aerisit. – Din it. spiraglio. Vezi definitia »

VITRÁI s.n. v. vitraliu. Vezi definitia »