TÂRȘ, târși, s. m. 1. Copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci, crescuți printre rădăcini și cioturi. 2. Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive etc. [Pl. și: (n.) târșuri] – Et. nec. Vezi definitia »

MIELÚȘ, -Ă, mieluși, -e, s. m. și f. (Rar) Mielușel. – Miel + suf. -uș. Vezi definitia »

SELEÁM-CEAÚȘ, seleam-ceauși, s. m. (Înv.) Reprezentant al domnului care mergea înainte și anunța tuturor sosirea acestuia. – Din tc. selâm-çavuș. Vezi definitia »

păráș² s.n. (reg.) curătură (în pădure); loc curățat de arbori; runc. Vezi definitia »

maghistrătúș s.n. (înv.) magistratură. Vezi definitia »