pospái (-iuri), s. n. – 1. Praf (de făină). – 2. Aparență, lustru. – Mr. păspalu, megl. păspal’. Gr. și ngr. παστάλη (Miklosich, Etym. Wb., 233; Vasmer, Gr., 112; Scriban), cf. sb., cr. paspalj, paspalja. Der. din sb. posypati „a stropi” (Cihac, II, 213; Tiktin), din sb. (Candrea) sau din bg. paspali (Conev 87) pare mai îndoielnică. – Der. pospăi, vb. (a acoperi superficial, a presăra; a străluci la suprafață, a se preface), în care ar putea să fi intervenit sl. posypati, posypają „a presăra”; pospăială, s. f. (lustru). Vezi definitia »

RAI², raiuri, s. n. (Nav.) Roată de lemn sau de metal, cu caneluri la margine, prin care poate fi rulată o parâmă de cânepă sau de oțel. – Et. nec. Vezi definitia »

AI² interj. (Fam.) Exclamație cu sens interogativ. Te faci că nu înțelegi, ai? Vezi definitia »

GAI s. n. (mar.) parâmă cu ajutorul căreia se manevrează sau se fizează o bigă în planul orizontal. (< engl. guy) Vezi definitia »

somnacai, somnacaia s. m. (țig.) aur. Vezi definitia »