PUFNITÚRĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet. ♦ Zgomot specific produs de cel care pufnește. – Pufni + suf. -tură. Vezi definitia »

pincă, pinci, s.f. (Reg.) Joc în care participanții așezați într-un cerc, stând în picioare, au ca scop suprapunerea prin aruncare a două sau mai multe monede. Vezi definitia »

MIȘÁUCĂ adj. f. (Reg.) Ticăloasă. – Din mișea + suf. -aucă. Vezi definitia »

DOGOREÁLĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală. Vezi definitia »

RUȘULÍȚĂ, rușulițe, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze și tulpină acoperite cu peri lungi, cu flori de culoare roșie-portocalie, dispuse în capitule, care crește în regiunea alpină și subalpină; struguraș (3) (Hieracium aurantiacum). – Roșu + suf. -uliță. Vezi definitia »