ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati]. Vezi definitia »

DĂINUÍ, dăinuiesc, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [Prez. ind. și: dắinui] – Din scr. danovati. Vezi definitia »

țăgúi, -íe, adj. (reg.) 1. ied până la un an. 2. om cu barbă. 3. țap. Vezi definitia »

șuruí, pers. 3 sg. șuruiéște, vb. IV (reg., despre frunze) a fâșâi, a susura, a murmura. Vezi definitia »

spinuí, spinuiésc, vb. IV (reg.; despre suprafețe de teren) a îngrădi cu spini, cu gard spinos. Vezi definitia »