NĂRUÍ, nắrui, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) surpa, a (se) prăbuși; spec. a (se) ruina. ♦ Refl. (Despre ființe) A se prăbuși cu toată greutatea corpului; p. ext. a muri (prăbușindu-se). – Et. nec. Vezi definitia »

LEPUÍ, lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. – Et. nec. Vezi definitia »

săruí, săruiésc, vb. IV (reg.) a săra. Vezi definitia »

înțuguí vb. IV (reg.) a denunța (pe cineva). Vezi definitia »

tipuí, típui, vb. IV (reg.) a jumuli o pasăre de pene. Vezi definitia »