ZBUGHͲ, zbughesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o zbughi = a o lua deodată la fugă; a o șterge. (La imper.; cu valoare de interj.) Zbughi-o, băiete = hai repede, șterge-o. – Din zbughi¹. Vezi definitia »

OBTUZÚNGHI adj. triunghi ~ = triunghi cu un unghi obtuz. (după fr. obtusangle) Vezi definitia »

bazaóchi (bazaoáche), adj. – 1. Nerușinat, pungaș. – 2. Sașiu, care se uită cruciș. Sl. bezokŭ „necuviincios”. Sensul 2 pare a se datora unei interpretări greșite a cuvîntului, grație consonanței sale, care îl apropie de ochi. Pentru același motiv, DAR și Scriban îl explică prin sl. bezokij „fără ochi”; cf. REW 33. Vezi definitia »

popénchi, popénchi, s.m. (reg.) 1. ciupercă comestibilă (căciula-șarpelui și buretele-calului). 2. (la pl.) ghebe (ciuperci comestibile). 3. om mic de statură; popândoc, popârdă. 4. epitet glumeț pentru un copil; popândoc, popândău. 5. (cu forma: popenc) om leneș; popânzac, popânzoi, popârdă. Vezi definitia »

ușchi, ușchesc I. v. t. a fura. II. v. r. 1. a înnebuni, a se sminti. 2. a se retrage în grabă; a pleca precipitat, a fugi. 3. a pleca în străinătate cu intenția de a nu se mai întoarce în țară. Vezi definitia »