IDIOPATÍE s. f. boală independentă de alte afecțiuni ale organismului, având propriile ei cauze. (< fr. idiopathie) Vezi definitia »

ECOMETRÍE s. f. 1. arta de a construi clădiri, nave, calculând reflexia sunetelor. 2. măsurare a nivelului de lichid în găurile de sondă, pe baza reflexiei undelor sonore. (< fr. échométrie) Vezi definitia »

APOPLEXÍE s.f. Suprimare subită a funcțiilor unui organ, a mișcării și a sensibilității, cauzată de o hemoragie cerebrală sau de astuparea unui vas capilar, fără ca respirația și circulația să fie întrerupte. [Gen. -iei. / < fr. apoplexie, cf. lat., gr. apoplexia]. Vezi definitia »

CĂLĂTORÍE, călătorii, s. f. Acțiunea de a călători; drum pe care îl face cineva într-un loc (mai depărtat). ◊ Expr. (Ir.) Călătorie sprâncenată = urare care arată indiferența pentru plecarea cuiva. – Călători + suf. -ie. Vezi definitia »

ETOPEDÍE s. f. ramură a defectologiei care studiază deficiențele de conduită. (< eto- + -pedie) Vezi definitia »