BRÁZDĂ, brazde, s. f. 1. Fâșie de pământ răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug. ◊ Loc. adj. (Despre vite de jug) Din (sau de) brazdă = din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a aduce (pe cineva) pe calea cea dreaptă, a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o noua situație, a se acomoda. 2. Bucată de pământ desprinsă cu iarbă cu tot; glie. 3. Rând de iarbă (sau de grâu etc.) cosită; polog. 4. Strat (de legume sau de flori); răzor. 5. Urmă, dâră, pârtie; crestătură. ♦ Fig. Zbârcitură, cută a feței. – Slav (v. sl. brazda). Vezi definitia »

TRÁUMĂ s. f. 1. traumatism. 2. (fig.) tulburare psihică, rană sufletească. (< fr. trauma, germ. Trauma) Vezi definitia »

tarâșneágă s.f. (reg.) pântece; persoană cu burta mare. Vezi definitia »

MEDULOCULTÚRĂ s. f. metodă de diagnostic în bolile infecțioase, constând din cultivarea germenilor din măduva osoasă. (< fr. médulloculture) Vezi definitia »

TRÍNCĂ s.f. Pânză de corabie aflată la baza trinchetului. [< it. trinca]. Vezi definitia »