Definita cuvantului lustruitor
LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S. n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lustruitor
RÂUȘÓR, râușoare, s. n. Râuleț. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -ușor. Vezi definitia »
nestrămutătór, nestrămutătoáre, adj. (înv.; în gram.) verb nestrămutător = verb intranzitiv. Vezi definitia »
ATERIZÓR s.n. (Av.) Tren de aterizare. [Cf. fr. atterisseur]. Vezi definitia »
ATENTATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite un atentat. (< atenta + -tor) Vezi definitia »
SEMĂNĂTÓR, -OÁRE, semănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor agricol care seamănă1. ♦ Fig. Propovăduitor. 2. S. f. Mașină agricolă cu tracțiune animală sau mecanică cu care se introduc semințele în sol la o adâncime constantă, repartizându-le uniform. – Semăna1 + suf. -ător. Vezi definitia »