Definita cuvantului lustru
LÚSTRU1 s. n. Strălucire naturală sau obținută prin procedee artificiale a suprafeței unui obiect; luciu. ◊ Expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦ Luciu imprimat fețelor obiectelor de încălțăminte printr-o prelucrare corespunzătoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoială, strălucire aparentă; superficialitate. – Din fr. lustre, it. lustro.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lustru
BARICÉNTRU, baricentre, s. n. 1. Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre. Vezi definitia »
ENDOMÉTRU s.n. Mucoasă internă a uterului. [< fr. endomètre]. Vezi definitia »
ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu o suprafață zgrunțuroasă care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Puternic, năpraznic. Vânt aspru se izbea în geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie (MACEDONSKI). ♦ Înverșunat. Un câmp de aspră luptă (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgență, neînduplecat, necruțător. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspră. – Lat. asper. Vezi definitia »
HETERÁNDRU, -Ă adj. (despre flori) cu stamine de lungimi și forme diferite. (< fr. hétérandre) Vezi definitia »
DIAMÉTRU s. n. segment de dreaptă care trece prin centrul unui cerc, al unei curbe închise sau al unei sfere, unind două puncte opuse ale acestora. ♦ ~ aparent = unghi sub care se văd extremitățile unui obiect îndepărtat, ale unui astru, de către un observator. (< fr. diamètre, lat. diametrus) Vezi definitia »