FILOZOFÍE s.f. 1. Formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață. ◊ Filozofie lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. Totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei. ◊ Filozofia culturii = disciplină teoretică care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii. 3. Comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, a unor nenorociri etc.; fel al cuiva de a privi lumea și viața. 4. (Fam.) Problemă greu de rezolvat. [Gen. -iei, var. filosofie s.f. / < lat., gr. philosophia < philein – a iubi, sophia – înțelepciune, cf. fr. philosophie]. Vezi definitia »

FICOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii având ca obiect studiul algelor. [< fr. phycologie]. Vezi definitia »

RINORAFÍE s. f. sutură a nasului. (< fr. rhinorraphie) Vezi definitia »

ELECTROSCOPÍE s. f. disciplină care studiază electroscoapele și aplicațiile lor. (< fr. électroscopie) Vezi definitia »

STEREOOFTALMOSCOPÍE s. n. examinare a interiorului ochiului cu ajutorul stereooftalmoscopului. (< engl. stereoophtalmoscopy) Vezi definitia »