CROM s.n. Metal alb-cenușiu, dur, asemănător cu fierul, care se folosește la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare. ◊ Galben de crom = cromat de plumb, folosit în vopsitorie. [< fr. chrome, cf. gr. chroma – culoare]. Vezi definitia »

CROMOZÓM s. m. element structural care ia naștere din nucleul celulei în timpul mitozei, purtător al caracterelor ereditare. (< fr. chromosome) Vezi definitia »

HIDRADENÓM s.n. (Med.) Adenom sudoripar. [Pl. -oame. / < fr. hidradénome, cf. gr. hidros – sudoare, aden – glandă]. Vezi definitia »

ANGIOGLIÓM s. n. formațiune tumorală în care țesutul intravascular este de tip glial. (< fr. angiogliome) Vezi definitia »

ENTEROTÓM s.n. (Med.) Instrument chirurgical folosit în enterotomie. [< fr. entérotome]. Vezi definitia »