EPILOGÍSM s.n. Calcul, reflecție, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raționament]. Vezi definitia »

TEMATÍSM s. n. (fil.) 1. referire a unei teme la fenomenele pe care le include. 2. caracter al fenomenelor presupuse de o temă. (< fr. thématisme) Vezi definitia »

DILETANTÍSM s.n. Faptul de a fi diletant. ♦ (Peior.) Lipsă de pregătire și de seriozitate într-un domeniu de activitate; superficialitate. [Cf. fr. dilettantisme]. Vezi definitia »

INTEGRÍSM s.n. Atitudine a unor catolici care, pretinzând că mențin integritatea doctrinei, refuză a se adapta condițiilor societății moderne. [< fr. intégrisme]. Vezi definitia »

FOTOCROMÍSM s. n. variație reversibilă a spectrului de observație a unui compus chimic sub acțiunea luminii. (< fr. photochromisme) Vezi definitia »