ȘIÍSM s.n. Principal curent musulman, constituind religia de stat în Iran și în Yemen, care nu recunoaște sunna și pe califii sunniți. [Pron. și-ism. / < fr. chiism, cf. ar. șia – lege]. Vezi definitia »

POZITIVÍSM s.n. 1. Curent filozofic idealist-subiectiv care neagă rolul filozofiei ca o concepție teoretică generală despre lume și ca metodologie generală, susținând că ea se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. 2. (Lit.) Denumire dată acelor tendințe critice care adoptă metodele scientiste în cercetarea literară. ♦ Modalitățile de creație literară care tind să reproducă realitatea în faptele ei concrete, adesea în stare brută, netipizată. 3. Fel de a fi caracterizat prin tendința de a lua în considerare și de a urmări numai avantajele; practicism, utilitarism. [< fr. positivisme]. Vezi definitia »

CEZARÍSM s. n. sistem de guvernare dictatorială militară asemănător celui instituit de Caesar în vechea Romă. (< fr. césarisme) Vezi definitia »

RETROGNATÍSM s. n. Conformație a feței caracterizată prin poziția posterioară a bărbiei față de frunte, datorată unei insuficiente dezvoltări a mandibulei. – Din fr. rétrognatisme. Vezi definitia »

DIVERSIONÍSM s. n. manifestare diversionistă; atitudine de diversionist. (< diversiune + -ism) Vezi definitia »