CRÉTĂ, crete, s. f. 1. Obiect fabricat din sulfat de calciu sau din altă compoziție, folosit la scris pe tablă sau pe orice suprafață de culoare (mai) închisă. 2. Varietate de calcar poros, alb sau ușor colorat, provenită prin acumularea resturilor și cochiliilor unor animale sau plante marine foarte mici. – Din lat. creta. Vezi definitia »

BÁNCĂ¹, bănci, s. f. Scaun îngust și lung pe care pot ședea mai multe persoane. ◊ Banca acuzaților = bancă pe care stau, într-o sală de judecată, acuzații. Banca apărării = bancă pe care stau, într-o sală de judecată, avocații apărării. ♦ Scaun pentru una sau mai multe persoane (de obicei cu pupitre), pe care șed școlarii în clasă. ◊ Loc. adv. Pe băncile școlii = la școală. De pe băncile școlii = din timpul petrecut în școală. – Fr. banc. Vezi definitia »

órdă, órde, s.f. (reg., înv.) hoardă. Vezi definitia »

PORÍGLĂ s. f. v. poreclă. Vezi definitia »

SAPIÉNȚĂ s. f. înțelepciune; știință, învățătură. (< lat. sapientia) Vezi definitia »