ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din fr. acolyte. Vezi definitia »

SILUÍT, -Ă, siluiți, -te, adj. Forțat, silit, violentat. – V. silui. Vezi definitia »

cfit adj. m. (reg.) achitat, fit. Vezi definitia »

MĂDĂRÍT, -Ă, mădăriți, -te, adj. (Reg.) Răsfățat. – V. mădări. Vezi definitia »

SORÍT s. n. polisilogism, prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele inițiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. (< fr. sorite, lat. sorites) Vezi definitia »