SPALIÉR, spaliere, s. n. 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse, orizontal și paralel, fire de sârma zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om. 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem, formând un fel de perete de verdeață de-a lungul unei alei. ♦ Alee mărginită de un asemenea perete de verdeață. 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă, fixat de perete. [Pr.: -li-er] – Din germ. Spalier. Vezi definitia »

rócker (angl.) [pron. rócăr] (ro-cker) s. m., pl. róckeri Vezi definitia »

HALEBARDIÉR s.m. Soldat înarmat cu o halebardă. [Pron. -di-er, var. alebardier s.m. / < fr. hallebardier]. Vezi definitia »

ODORIFÉR, -Ă, odoriferi, -e, adj. (Rar) Odorant. – Din it. odorifero. Vezi definitia »

RÁNKER CĂR/ s. n. sol slab evoluat, format din roci silicioase. (< fr., engl. ranker) Vezi definitia »