Definita cuvantului furtună
FURTÚNĂ, furtuni, s. f. 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie, de grindină și de descărcări electrice; vijelie. ◊ Expr. Furtună de... = mulțime (mare) de... 2. (În sintagma) Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare, însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufletească. 4. Fig. Revoltă, răscoală. – Din ngr. furtúnă.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu furtună
șoáldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea săs. scholt (Lacea, Dacor., III, 745). – Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu șoldiu „deșelat”; șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher); șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie). Vezi definitia »
MOȘIERÍȚĂ, moșierițe, s. f. Moșiereasă. [Pr.: -și-e-] – Moșier + suf. -iță. Vezi definitia »
ANGHELÍCĂ s. f. 1. Plantă erbacee aromatică a cărei rădăcină se întrebuințează în farmacie (Archangelica officinalis). 2. Băutură alcoolică preparată din această plantă. – Ngr. angelika. Vezi definitia »
hanțúșcă, hanțúște, s.f. (reg.) femeie sau fată afurisită. Vezi definitia »
ENDOLÍMFĂ s.f. Lichid care se găsește în labirintul urechii interne. [< fr. endolymphe, cf. gr. endon – înăuntru, lympha – apă]. Vezi definitia »