ARHIERÉU, arhierei, s. m. Denumire generală pentru gradele superioare ale clerului. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhierei < gr.). Vezi definitia »

sferdetéu, sferdetéi, s.m. (reg.) 1. bucată de lemn care se fixează transversal pe osia carului, în dreptul roților, pentru a susține loitrele. Vezi definitia »

TUȘÉU, tușeuri, s. n. 1. Palpare a unui organ anatomic, intern sau a unei cavități anatomice naturale, spre a constata starea lor; metodă de investigarea unei cavități naturale. 2. Felul în care un pianist atinge clapele pianului în timpul execuției unei piese muzicale. 3. (Impr.) Tușă¹ (IV). – Din fr. toucher. Vezi definitia »

chindéu (chindéie), s. n. – Batistă. Mag. kendö (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 114). Vezi definitia »

APARTÉU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine, în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori, nu și de partenerii aflați pe scenă. – Din fr. aparté. Vezi definitia »