tupí, tupésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) ascunde, a (se) piti. 2. a miji. 3. a netezi. Vezi definitia »

hălpí, pers. 3 sg. hălpéște, vb. IV refl. (reg., înv.; despre cereale) a se lăsa la pământ, a se culca. Vezi definitia »

ÎMPROȚĂPI vb. IV. v. proțăpi. Vezi definitia »

ațipí (ațipésc, ațipít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi). Vezi definitia »

AȚIPÍ, ațipesc, vb. IV. Intranz. A începe să doarmă, a fi cuprins de un somn ușor. – Lat. *attepire ( = tepere). Vezi definitia »