AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [< fr. embouchure]. Vezi definitia »

DIADÉMĂ s. f. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice. ◊ obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii. (< fr. diadème, lat. diadema) Vezi definitia »

TOREÚTICĂ s. f. Arta de a sculpta, cizela și asambla lemnul, aurul și fildeșul în antichitatea greacă; p. ext. artă a sculpturii în bronz. – Din fr. toreutique. Vezi definitia »

RABÁNĂ s. f. țesătură dungată, impermeabilă, din rafie și bumbac, din care se fac perdele, pânză de cort etc. (< fr. rabane) Vezi definitia »

BALÉRCĂ, balerci, s. f. (Reg.) Butoiaș. ♦ Conținutul unui butoiaș. – Ucr. barylka. Vezi definitia »