ÎMPREJMUÍT¹ s. n. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1). – V. împrejmui. Vezi definitia »

DEPÓZIT s.n. 1. Loc, construcție unde se depun anumite materiale. ♦ (Mil.) Subunitate a formațiilor de spate care aprovizionează trupa cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce este depus spre păstrare (bani, valori, bijuterii etc.). ♦ (Iluzionism) Manipulare prin care se depune pe ascuns un obiect în servantă, trapă sau buzunărașe. 3. (Geol.) Rezultatul unei depuneri; sediment. [< lat. depositum, cf. it. deposito]. Vezi definitia »

EMERÍT, -Ă adj. 1. Care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină. 2. Care are multe merite într-o activitate. ◊ Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, în știință, în învățământ etc. [< fr. émérite, it. emerito, lat. emeritus – care a meritat]. Vezi definitia »

VINEȚÍT, -Ă, vinețiți, -te, adj. Învinețit; vânăt. – Din învinețit. Vezi definitia »

cvit¹, -ă, adj. (înv.) achitat. Vezi definitia »