GLÓTĂ, glote, s. f. Porțiunea cea mai îngustă a laringelui, cuprinsă între cele două coarde vocale. – Din fr. glotte. Vezi definitia »

FÍSTULĂ s. f. 1. canal supurativ accidental în urma închiderii unui abces. ◊ canal făcut pe cale chirurgicală, care unește un organ intern cu exteriorul. 2. ulcerație adâncă într-un țesut al organismului. (< fr. fistule, lat. fistula) Vezi definitia »

SUPRAFORTĂREÁȚĂ s. f. avion greu la bombardament, blindat, cu mai multe motoare; superbombardier. (după fr. superforteresse) Vezi definitia »

AUTOCLÁVĂ, autoclave, s. f. 1. Vas închis ermetic, folosit la sterilizări, la efectuarea reacțiilor chimice etc. sub presiune (și la temperaturi ridicate). 2. Capac care închide ermetic un recipient și se menține închis prin presiunea din recipient. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoclave. Vezi definitia »

SUPRADOMINÁNTĂ s.f. (Muz.) Treapta a șasea a unei game. [< supra- + dominantă]. Vezi definitia »