CAȘEXIE (‹ fr.; {s} gr. kakhexia „stare proastă”) s. f. Stare de slăbire excesivă a organismului, în care substanțele de rezervă sînt consumate în totalitate, ajungîndu-se la atrofie musculară și alterarea stării generale. Poate fi consecința unei boli cronice, a subalimentației sau a bătrîneții (c. senilă). Vezi definitia »

CALCINÁȚIE s.f. Calcinare. [< fr. calcination]. Vezi definitia »

STAUROGAMÍE s. f. polenizare încrucișată. (< fr. staurogamie) Vezi definitia »

NITRIFICÁȚIE s. f. nitrificare. (< fr. nitrification) Vezi definitia »

MEZOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază influența mediilor asupra organismelor. – Din fr. mésologie. Vezi definitia »