TAIM s. n. (sport) timp de odihnă la care au dreptul echipele de volei în afara pauzelor dintre seturi. ◊ termen prin care se anunță începutul sau sfârșitul unei reprize de box și al unei perioade de luptă. (< engl. time) Vezi definitia »

ETNONÍM, etnonime, s. n. Nume de popor. – Din fr. ethnonyme. Vezi definitia »

im², imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale. Vezi definitia »

ÓPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. [< lat. optimus – superlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo]. Vezi definitia »

chilím (chilímuri), s..n – Covor, scoarță. – Mr. chilime. Tc. kilim (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Șeineanu, II, 111; Berneker 503; Lokotsch 1176; Ronzevalle 147; Vasmer 557), cf. ngr. ϰιλίμι, alb. kjilim, bg., rus., pol. kilim, sb. ćilim, rut. kylym. Vezi definitia »