PSIHOFÍZIC, -Ă adj. Referitor la psihofizică. [< fr. psychophysique]. Vezi definitia »

ORTOSTÁTIC, -Ă adj. (Med.; despre unele fenomene; op. clinostatic) Care se produce numai în poziție verticală. [< fr. orthostatique, cf. gr. orthos – drept, statikos – care stă]. Vezi definitia »

MAGNÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la magnet(ism), care poate fi magnetizat. ♦ câmp ~ = spațiul din jurul unui magnet, în care se exercită forța acestuia. 2. (fig.) care magnetizează (2). (< fr. magnétique, germ. magnetisch) Vezi definitia »

polejníc, -ă, adj. (reg.) 1. (despre terenuri) întins, plan, neted, șes. 2. (despre terenuri, drumuri, acoperișuri) care este ușor înclinat, aplecat într-o parte. Vezi definitia »

ANORGÁNIC, -Ă adj. (despre corpuri) lipsit de însușirile materiei vii; o chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază corpurile anorganice. (< fr. anorganique) Vezi definitia »