PEȘCHEGÍU, peșchegii, s. m. Funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute sultanului. ♦ (Rar) Persoană care așteaptă să primească peșcheșuri (1), care este obișnuită să primească peșcheșuri; p. ext. chilipirgiu. – Din tc. peșkeșči. Vezi definitia »

RIZÓBIU s.m. Bacterie simbiotică a nodozităților leguminoaselor. [Pron. -biu. / < fr. rhizobium]. Vezi definitia »

țunțurlíu, -íe, adj. (reg.) țanțoș, țonțoroi. Vezi definitia »

EUFÓNIU s.n. Instrument muzical de alamă folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orgă asemănător clarinetului. [Pron. -niu. / < it. eufonio]. Vezi definitia »

UNTDELEMNÍU, -ÍE, untdelemnii, adj. Care e de culoarea (galbenă a) untdelemnului; gălbui. [Var.: undelemníu, -íe adj.] – Untdelemn + suf. -iu. Vezi definitia »