HIPODONȚÍE s. f. anomalie constând în prezența unui număr mai mic de dinți. (< engl. hypodontia) Vezi definitia »

PERSONIFICÁȚIE s.f. (Liv.) Personificare. ♦ Formă de halucinație constând în vederea și auzirea simultană a unui om în cadrul unor scene de masă ciudate, intuită în cazuri de delir. [Gen. -iei. / < fr. personnification]. Vezi definitia »

EXSUFLÁȚIE s.f. Extragere de aer din cavitatea pleurală sau extrapleurală. [Gen. -iei. / < fr. exsufflation].[În DO exuflație] Vezi definitia »

CONCLÚZIE s. f. 1. judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau argumente; încheiere. 2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere. ◊ (muz.) ultima secțiune din expoziția unei sonate. ♦ a trage ĩi = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere. 3. judecată finală a unui silogism. 4. (mat.) parte din enunțul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstrație. 5. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. ♦ a pune ĩi = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. (< fr. conclusion, lat. conclusio) Vezi definitia »

PARAKINEZÍE s.f. v. parachinezie. [DEX'98] Vezi definitia »