LITOTRITÓR s.n. (Med.) Instrument pentru sfărâmarea și extragerea calculilor din vezică. [< fr. lithotriteur]. Vezi definitia »

ȚIITÓR, -OÁRE, țiitori, -oare, s. f., adj. 1. S. f. (Pop.) Concubină. 2. S. f. pl. Loc unde stă vânătorul la pândă; loc pe unde trece vânatul. 3. Adj. (Înv.) Care ține mult timp; durabil. [Pr.: ți-i-] – Ține + suf. -itor. Vezi definitia »

DEZODORIZATÓR s.n. Aparat pentru dezodorizarea uleiurilor. [< dezodoriza + -tor]. Vezi definitia »

ÎNTREMĂTÓR, -OÁRE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care înzdrăvenește. – Întrema + suf. -ător. Vezi definitia »

PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. Păgubi + suf. -tor. Vezi definitia »