PÂRGUÍT¹ s. n. Faptul de a se pârgui; timpul când se pârguiesc fructele sau cerealele. – V. pârgui. Vezi definitia »

OBIȘNUÍT, -Ă, obișnuiți, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat în obișnuința cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se întâmplă, sau se întâlnește în mod regulat; care se folosește adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoană întâlnită în mod frecvent într-o casă, într-un loc etc. ♦ (Adverbial) În mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit; comun, simplu, banal, de rând. [Var.: (înv.) obicinuít, -ă adj.] – V. obișnui. Vezi definitia »

ZBÂRCÍT, -Ă, zbârciți, -te, adj. Care prezintă zbârcituri, cute, riduri; încrețit. – V. zbârci¹. Vezi definitia »

DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adj. 1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit. 2. (La pl.; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți. – V. diferi. Vezi definitia »

ZÂNGĂNÍT, -Ă, zângăniți, -te, adj. v. ZÂNGĂNI. – [DEX '98] Vezi definitia »