RÓSTRU¹ s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de luptă, cu care se spărgea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 2. (bot., anat.) prelungire în formă de cioc la partea terminală a unui organ, prelungire cartilaginoasă a botului unor pești. ◊ trompă alungită la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum) Vezi definitia »

MACÁBRU, -Ă adj. Care amintește de moarte; groaznic; îngrozitor; lugubru. ◊ Dans macabru = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morți de toate condițiile și de toate vârstele. [< fr. macabre]. Vezi definitia »

BLIDARU, deal la SV de com. Orăștioara de Sus, jud. Hunedoara; 703 m alt. Aici a fost descoperită o cetate dacică, puternic fortificată cu ziduri de piatră fasonată, aparținînd ansamblului de fortificații din M-ții Orăștiei (sec. 1 î.Hr.-106 d. Hr.). Formată din două incinte, aflate la o mică diferență de nivel una față de cealaltă, constituia principalul obstacol în calea atacurilor din N. Vezi definitia »

ALTIMÉTRU s.n. Instrument de măsură a altitudinii. [< fr. altimètre]. Vezi definitia »

TÍGRU s.m. Mamifer carnivor din familia felidelor, de talie mare, cu blana de culoare galbenă-roșcată cu dungi negre, transversale, care trăiește în Asia de sud-est. ♦ (Fig.) Om foarte crud, impulsiv, energic. [< fr. tigre, lat. tigris]. Vezi definitia »