PIPĂRĂTÚRĂ, pipărături, s. f. (Rar) Mâncare piperată, picantă. – Pipăra + suf. -ătură. Vezi definitia »

úsnă (-ne), s. f. – 1. Gură, buză. – 2. Margine, ghizd. – Var. uznă, înv. ustnă. Sl. ustĭna (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

APLÍCĂ s.f. 1. Tot ce se poate aplica pe un obiect pentru a-l decora. 2. Lampă de iluminat, cu unul sau mai multe brațe, care se fixează în perete. [< fr. applique]. Vezi definitia »

figúră (figúri), s. f. – 1. Chip, față, obraz. – 2. Imagine plastică. – 3. Persoană, tip. – Mr. figură. Fr. figure, în mr. din it. figura, cf. ngr. φιγούρα, alb. figurë. – Der. figura, vb. (a fi prezent, a lua parte); figurant, s. m. (persoană care participă la o piesă de teatru fără a rosti replici); figurat, adj. (metaforic); figurină, s. f. (statuetă); configura, vb. (a lua o anumită formă); configurație, s. f. (înfățișare); desfigura, vb. (a strica forma); prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefigurație, s. f. (acțiunea de a prefigura). Vezi definitia »

SIGNATÚRĂ, signaturi, s. f. 1. Steluță, cifră sau alt semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar dintr-o carte, pentru a ușura legătorului numărătoarea colilor. 2. Tăietură la mijlocul corpului unei litere pentru a înlesni zețarului recunoașterea poziției ei. – Din fr. signature. Vezi definitia »