GERMÁN, -Ă I s. m. (pl.) popoare indo-europene care au locuit în antichitate în centrul, vestul și estul Europei. II. adj., s. m. f. (locuitor) din Germania. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani (II). (< lat. germanus, fr. germain) Vezi definitia »

GIROPLÁN, giroplane, s. n. Autogir prevăzut cu un rotor cu patru pale și cu aripă fixă de avion. – Din fr. gyroplane. Vezi definitia »

VINDOBONIÁN, -Ă adj., s. n. (din) miocenul mediu, cuprinzând etajele helvețian și tortonian. (< fr. vindobonien) Vezi definitia »

TRANSRENÁN, -Ă adj. De dincolo de Rin. [< fr. transrhénan]. Vezi definitia »

DECUMÁN, -Ă adj. (ant.; despre pământuri) care aparținea statului roman și pentru care colonii plăteau a zecea parte din venit. ♦ poartă ~ă = poartă a unui castru, a unei tabere romane în partea opusă inamicului și în dreptul căreia se afla cohorta a zecea. (< lat. decumanus, al zecelea, fr. décuman) Vezi definitia »