PLAFÓN s.n. 1. Tavan. 2. Cifră-limită peste care nu se poate trece, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.). 3. Nivel de altitudine. ♦ Înălțime maximă pe care o poate atinge un avion. ♦ Înălțime la care se găsește un strat de nori (partea inferioară). [Pl. -oane, -onuri, var. plafond s.n. / < fr. plafond]. Vezi definitia »

BIATLÓN s. n. concurs atletic combinat din două probe; probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanță de 20 km și trageri cu arma la țintă. (< fr. biathlon, rus. biatlon) Vezi definitia »

FLEGMÓN s. n. inflamație purulentă a țesutului subcutanat. (< fr. phlegmon) Vezi definitia »

INIÓN s.m. (Anat.) Protuberanță externă a osului occipital, folosită ca reper în măsurările antropometrice. [Pron. -ni-on. / < fr. inione]. Vezi definitia »

TRON s.n. Scaun, jeț special împodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (p. ext.) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Fig.) Puterea suverană a monarhilor; domnie. [Cf. lat. thronus, gr. thronos, fr. trône]. Vezi definitia »