ELECTROGRÁF, electrografe, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se face analiza calitativă a metalelor, a aliajelor și a minereurilor. – Din fr. électrographe. Vezi definitia »

HARMONOGRÁF s.n. v. armonograf. [DEX'98] Vezi definitia »

laf (láfuri), s. n. – Vorbărie, taifas. – Mr. lafe, megl. laf. Tc. laf (Roesler 587; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Berneker 683; Șeineanu, II, 232), cf. ngr. λάφα, alb. ljaf, bg., sb. laf. – Der. lafa, s. f. (trăncăneală; bagatelă, moft); lăfăi, vb. refl. (a o duce bine), pentru a cărui der. din laf cf. Philippide, II, 719 (după Cihac, II, 164, din sl. lĕgati „a zăcea”; după DAR, din mag. leffenni „a atîrna”; pentru Scriban, legat de slov. lâjhati „a hoinări”); lafagiu, s. m. (limbut, șarlatan). Vezi definitia »

PEDOGRÁF s. n. pedometru înregistrator. (< germ. Pedograph) Vezi definitia »

ONCOGRÁF, oncografe, s. n. (Med.) Aparat folosit în oncografie. – Din fr. oncographe. Vezi definitia »